Cum stau lucrurile în realitate ?

Situaţii mai frecvente apar , cum ar fi: un anumit debitor nu-şi mai  poate plăti furnizorii săi; aceeaşi societate nu poate recupera banii de la unii dintre partenerii săi. În cazul în care încasările sunt mai mici decât plăţile, starea de insolvabilitate apare ireversibil.

Compania insolvabilă poate merge la tribunal în termen de 45 de zile de la momentul în care situaţia de insolvenţă a început şi să ceară începerea procedurilor de insolvenţă. Din acel moment, datoriile  bancare şi sancţiunile nu pot fi executate ,ele  sunt oprite, în timp ce firma încearcă să recupereze banii proprii sau de a crea lichidităţi prin alte mijloace. De asemenea, furnizorii de utilităţi sunt necesari pentru furnizarea de servicii către debitor în cursul perioadei de insolvenţă. Acest lucru este valabil şi pentru  creditorii care pun la dispoziţie spaţiile închiriate ca spaţiu de lucru, chiar dacă contractul lor de închiriere prevede anularea contractului în cazul în care una dintre părţi intră în insolvenţă.

Dar desigur că insolvenţa are şi dezavantaje. În cazul în care societatea nu depune cererea in 45 de zile, şi sfârşeşte prin a deveni în stare de faliment după ce unul dintre creditorii săi cer insolvenţa, debitorul poate fi găsit vinovat pentru insolvenţă frauduloasă.

De asemenea, este posibil şi cazul în care cererea debitorul de a intra în insolvenţă este necinstită, în speranţa de a scăpa de plăţi, atunci firma poartă riscurile de a plăti pentru prejudiciile aduse cu scopul  de a înşela.